nobilitáre s.f. (înv.) 1. îmbunătățire, perfecționare a proprietăților; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nobilitáre s. f., g.-d. art. nobilitării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. nobiliaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NOBILITÁR adj. v. nobiliar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nobilitár adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink