NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NIZÁM ~i m. ist. Soldat turc în termen. /<turc. nizam
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NIZÁM s.m. Titlu dat suveranilor din Hyderabad (India). [< fr. nizam].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

nizám², nizámuri, s.n. (înv.) 1. (în evul mediu, în Țările Române) denumire dată statului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. normă de lucru fixată printr-un regulament. 3. ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 4. organizarea legiferată a unei țări, raiale, județ, instituții; orânduială. 5. armată turcească în termen, soldat turc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nizám (nizámuri), s. n. – 1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nizám (soldat turc) s. m., pl. nizámi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nizám (normă, orînduială, armată turcească) s. n., pl. nizámuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink