NÍNJA s. m., adj. 1. (luptător) bine antrenat, cu costum special. 2. (persoană) aparținând unor grupări secrete, în Japonia, care luptă ca mercenar, în scopuri reprobabile. (< cuv. jap.)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ninjá, ninjéz, vb. I (reg.) a-i fi somn cuiva.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nínja s. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nínja s., adj. (Luptător) foarte bătăios ◊ „[...] mai puteau fi văzuți flăcăii de la USPP împachetați în veste antiglonț [...] Au putut fi văzute și câteva «țestoase», temuții soldați ninja.” R.l. 34 X 92 p. 1. ◊ „O bandă de patru indivizi, costumați în ninja, terorizează pătura bogată a municipiului Târgu-Mureș” Ev.z. 3 XI 94 p. 2. ◊ „Prima lovitură de sabie ninja dată în centrul Capitalei între X și Y.” Expr. Mag. 10/95 p. 2; v. și R.l. 17 VIII 93 p. 10 (la origine, ”mercenar în serviciul împăratului japonez”; răspândit prin desenele animate în care apar broaștele țestoase Ninja)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink