NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NETĂGĂDUÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. sg. netăgăduítă, pl. netăgăduíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink