NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu ușurință. – Ne- + stabil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NESTABÍL, -Ă adj. Lipsit de stabilitate; instabil. ♦ (Chim.) Care se descompune, se transformă ușor. [< ne- + stabil].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NESTABÍL adj. 1. v. flotant. 2. v. instabil. 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nestabíl adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestabíli; f. sg. nestabílă, pl. nestabíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink