NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de GabiAlex | Semnalează o greșeală | Permalink

NESOCOTÍNȚĂ s. 1. v. imprudență. 2. v. prostie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nesocotínță s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink