NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NERĂBDÁRE f. (negativ de la răbdare) 1): Cu ~ în mod nerăbdător. 2) Stare de nervozitate, de agitație. /ne- + răbdare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NERĂBDÁRE s. 1. neastâmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 2. v. înfrigurare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink