NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPTÚNIU n. Metal argintiu, maleabil, radioacriv, sintetizat pe bază de reacții nucleare. /<fr. neptunium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPTÚNIU s.n. Element chimic obținut în laborator prin reacții nucleare. [Pron. -niu. / < fr. neptunium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPTÚNIU s. n. element chimic transuranic, obținut artificial. (< fr. neptunium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neptúniu s. n. [-niu pron. -niu], art. neptúniul; simb. Np
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

NEPTÚNIUM (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Neptun) s. n. Element chimic transuranic din seria actinoide (Np; nr. at.93, m. at. 237,048), metal de culoare alb-argintie, obținut pe cale artificială de fizicienii E.M. McMillan și P.H. Abelson în 1940, la Universitatea din California.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink