NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPRIHĂNÍRE f. rar Curățenie sufletească; nevinovăție; inocență; puritate; candoare; castitate. /ne- + prihănire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEPRIHĂNÍRE s. 1. v. inocență. 2. v. virginitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neprihăníre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. neprihănírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink