NEPOÁTĂ ~e f. 1) (și cuvânt de adresare familiară) Fiică a fiului sau a fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de determinativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiică a fratelui sau a surorii în raport cu unchii sau cu mătușile sale. 3) pop. Fata sau femeie tânără. [G.-D. nepoatei] /<lat. nepos, ~tis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nepoátă s. f., g.-d. art. nepoátei; pl. nepoáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEPÓT ~ți m. 1) (și cuvânt de adresare familiară) Fiu al fiului sau al fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de determinativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiu al fratelui sau al surorii în raport cu unchii sau cu mătușile sale. 3) pop. Băiat sau bărbat tânăr. /<lat. nepos, ~tis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, É'léments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nepót s. m., pl. nepóți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nepot, nepoți s. m. (intl.) om prost, ușor de înșelat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nepotu’ lui pește expr. (iron., peior.) rudă a unei persoane sus-puse.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink