NEPILDUÍT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

nepilduít adj. m., pl. nepilduíți; f. sg. nepilduítă, pl. nepilduíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink