NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neoretórică s. f., g.-d. art. neoretóricii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink