NEOPLATONICIÁN, -Ă, neoplatonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neoplatonic (1). 2. Adj. Neoplatonic (2). [Pr.: ne-o-pla-to-ni-ci-an] – Din fr. néo-platonicien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOPLATONICIÁN, -Ă adj. Referitor la neoplatonism. // s.m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonic. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-platonicien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOPLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoplatonismului; neoplatonic. (< fr. néo-platonicien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOPLATONICIÁN adj. v. neoplatonic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neoplatonicián s. m., adj. m. (sil. ne-o-pla-) platonician
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink