NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-grec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOGRÉC ~eácă (~éci, ~éce) Care aparține Greciei moderne sau populației ei; din Grecia modernă. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-grec
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f. neogreacă = limba greacă modernă - LauraGellner

NEOGRÉC, -EÁCĂ adj. Referitor la Grecia modernă. // s.f. Limba greacă modernă. [< fr. néo-grec].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOGRÉC, -EÁCĂ adj. referitor la Grecia modernă. ◊ (s. f.) limba greacă modernă (din sec. XVI până astăzi). (< fr. néo-grec)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOGRÉC adj. neogrecesc. (Literatura ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neogréc adj. m. (sil. ne-o-grec) grec
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEOGREÁCĂ f. mai ales art. Limba populației de bază din Grecia modernă. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-grec
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neogreácă (limba) s. f. (sil. ne-o-grea-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink