NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Ne- + muritor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMURITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la muritor) Care trăiește veșnic în amintire. /ne- + muritor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMURITÓR adj. v. veșnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; f. sg. și pl. nemuritoáre, g.-d. sg. art. nemuritoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMURITOÁRE s. v. flori-de-paie, imortelă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink