NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. (Reg.) Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Ne- + mulțumi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMULȚUMITÓR adj. 1. nesatisfăcător, slab. (Rezultate ~oare.) 2. v. insuficient.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMULȚUMITÓR adj., s. v. ingrat, nerecunoscător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nemulțumitor ≠ mulțumitor, satisfăcător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink