NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEMILUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la miluit): Cu ~ta în cantitate foarte mare. /cf. milă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NEMILUÍT adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nemiluít adj. m., pl. nemiluíți; f. sg. nemiluítă, pl. nemiluíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nemiluíta s. f. art.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cu nemiluita expr. mult, din belșug.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink