NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne- + mărginire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMĂRGINÍRE ~i f. (negativ de la mărginire) Extensiune nelimitată în spațiu sau în timp; nesfârșit. /ne- + mărginire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEMĂRGINÍRE s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginit, nesfârșire, nesfârșit, vastitate. (~ unei suprafețe.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nemărginire ≠ mărginire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink