2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦ Tranz. A trafica, a specula. (Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine ! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional) neguțătorí (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135) vb. IV.

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. negustoreáscă

NEGUSTORÍ vb. v. comercializa, târgui, tocmi.

NEGUSTORÍ vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

A NEGUSTORÍ ~ésc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor

negustorì v. a face negoț.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

negustór s. m., pl. negustóri

negustór s. m., pl. negustóri

Intrare: negustori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) negustori negustorire negustorit negustorind singular plural
negustorește negustoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) negustoresc (să) negustoresc negustoream negustorii negustorisem
a II-a (tu) negustorești (să) negustorești negustoreai negustoriși negustoriseși
a III-a (el, ea) negustorește (să) negustorească negustorea negustori negustorise
plural I (noi) negustorim (să) negustorim negustoream negustorirăm negustoriserăm, negustorisem*
a II-a (voi) negustoriți (să) negustoriți negustoreați negustorirăți negustoriserăți, negustoriseți*
a III-a (ei, ele) negustoresc (să) negustorească negustoreau negustori negustoriseră
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) neguțători neguțătorire neguțătorit neguțătorind singular plural
neguțătorește neguțătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) neguțătoresc (să) neguțătoresc neguțătoream neguțătorii neguțătorisem
a II-a (tu) neguțătorești (să) neguțătorești neguțătoreai neguțătoriși neguțătoriseși
a III-a (el, ea) neguțătorește (să) neguțătorească neguțătorea neguțători neguțătorise
plural I (noi) neguțătorim (să) neguțătorim neguțătoream neguțătorirăm neguțătoriserăm, neguțătorisem*
a II-a (voi) neguțătoriți (să) neguțătoriți neguțătoreați neguțătorirăți neguțătoriserăți, neguțătoriseți*
a III-a (ei, ele) neguțătoresc (să) neguțătorească neguțătoreau neguțători neguțătoriseră
Intrare: negustor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular negustor negustorul
plural negustori negustorii
genitiv-dativ singular negustor negustorului
plural negustori negustorilor
vocativ singular
plural
neguțător
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular neguțător neguțătorul
plural neguțători neguțătorii
genitiv-dativ singular neguțător neguțătorului
plural neguțători neguțătorilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)