neguțáre s.f. (înv. și pop.) negociere, tocmire, târguire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEGUȚÁ ~éz tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra prețului. /<lat. negotiari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE NEGUȚÁ mă ~éz intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra prețului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înțelegere). /<lat. negotiari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGUȚÁ vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neguțá vb., ind. prez. 1 sg. neguțéz, 3 sg. și pl. neguțeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink