NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEG ~gi m. Mică excrescență pe piele. /<lat. naevus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEG s. (MED.) papilom, verucă, verucozitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neg (négi), s. m. – Verucă. Lat. naevus (Candrea-Dens., 1216; REW 5807; Tiktin), cf. senes. niego, v. it. niego, it. neo; pentru modificarea consonantismului, cf. fagure, rug. După Pușcariu 1162, formație regresivă, pornind de la negel, părere greu de susținut. Uz general (ALR, I, 51). Der. negos, adj. (cu negi); neagă, s. f. (flagel, calamitate), probabil prin asociere cu ideea de „tumoare”, cf. neagă rea „tumoare malignă” › „calamitate” (după Cipariu, Principii, 272 și Tiktin, din lat. negāre; după Miklosich, Slaw. Elem., 32 și Cihac, II, 214 și Conev 100, din sl. nĕga „voluptate”, glosarea „încăpățînat, îndărătnic”, care apare în dicționare, se datorează primei explicații schițate aici). Negară (var. năgară, nagară), s. f. (varietate de neghină; plantă, Stipa capillata), pare un der. cu suf. -ar (negară ar fi fost la început numele fructului). Numele se explică prin aspectul fructului, cf. sp. verruguera, fr. herbe aux verrues (după Cihac, II, 209, din sl. nagu „gol”; după Conev 48 de la un sl. *nagara; după Scriban, din rus. nagar „fitil ars”). Der. înăgări, vb. (a crește neghină). Negel, s. m. (verucă) considerată ca der. din lat. negellus (Pușcariu 1162; REW 5916), cf. logud. nieddu, prov. niel, it. niello, de asemenea ar putea fi simplu dim. de la neg, cu suf. -el. – Cf. neghină. – Der. negelariță, s. f. (rostopască, Chelidonium maius); negelos, adj. (cu negi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

neg s. m., pl. negi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CETINĂ-DE-NÉGI s. (BOT.; Juniperus sabina) (livr.) sabină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBĂ-DE-NÉGI s. v. rostopască.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la ...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neágă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink