NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă, s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NECROMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. (înv.) necroman (după def. din DEX) - LauraGellner

NECROMÁNT, -Ă s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

necrománt s. m. (sil. -cro-), pl. necrománți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. (înv.) necroman (după def. din DEX) - LauraGellner