NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Ne- + contestat (după fr. incontesté).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTESTÁT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [< ne- + contestat, cf. fr. incontesté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NECONTESTÁT adj. v. categoric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. sg. necontestátă, pl. necontestáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incontestát, -ă adj. (in- și contestat). Care nu e contestat: șef incontestat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink