NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NECINSTÍRE s. 1. v. violare. 2. v. dezonorare. 3. v. profanare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necinstíre s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Ne- + cinsti Cf. necinste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A NECINSTÍ ~ésc tranz. 1) A face de rușine; a dezonora. 2) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a huli; a profana. 3) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin forță fizică; a face de rușine; a dezonora; a silui; a viola. /ne- + cinsti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECINSTÍ vb. 1. v. viola. 2. v. dezonora. 3. v. profana.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A necinsti ≠ a cinsti
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necinstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. necinsteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink