NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; rușine, dezonoare. – Ne- + cinste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NECÍNSTE s. 1. incorectitudine, necorectitudine, (înv.) incorecțiune, malonestitate. (~ unui slujbaș.) 2. v. dezonoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NECÍNSTE s. v. afront, batjocură, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Necinste ≠ cinste, onoare, cinstit, onest
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

necínste s. f., g.-d. art. necínstei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink