NEBUNÉSC, -EÁSCĂ, nebunești, adj. Care denotă lipsă de rațiune, de minte; necugetat, nesocotit. ♦ Care depășește cu mult intensitatea, mărimea, cantitatea etc. obișnuită; excesiv, exagerat. – Nebun + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NEBUNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care vâdește nebunie; demențial. 2) Care este lipsit de rațiune; nesocotit; necugetat; nechibzuit. 3) fig. Care depășește limitele obișnuite, întrecând măsura; nesocotit; necugetat; nechibzuit. /nebun + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEBUNÉSC adj. 1. dement, demențial, smintit. (Un act ~.) 2. nebun, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Faptă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nebunésc adj. m., f. nebuneáscă; pl. m. și f. nebunéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A NEBUNÍ ~ésc tranz. v. A ÎNNEBUNI. /Din nebun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE NEBUNÍ mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre copii) A-și face de cap (ca un nebun); a se ține de pozne. /Din nebun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nebuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. nebuneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înebunésc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac în nebun. – Se zice și se scrie și înnebunésc. Maĭ vechĭ și maĭ rar azĭ și nebunésc. Ca v. refl. mă îne- și nebunesc după cineva saŭ după ceva, îmĭ place foarte mult, mă daŭ în vînt. Mă nebunesc, fac nebuniĭ copilăreștĭ, zburd: nu vă maĭ nebunițĭ, măĭ băĭețĭ! V. bălăbănesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink