NEÁOȘ, -Ă, neaoși, -e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s-a născut, s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent; autohton, indigen, băștinaș. [Pr.: nea-oș] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁOȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre locuitori, limbă, obiceiuri, floră, faună etc.) Care este originar din locurile date; specific pentru o anumită regiune; băștinaș; autohton; indigen. 2) Care nu trezește îndoieli; care este în corespundere cu adevărul; veritabil; autentic. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁOȘ adj., s. 1. adj., s. v. băștinaș. 2. adj. v. adevărat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neaoș ≠ străin
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neáoș (neáoșe), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscută. Der. din aoș ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl. naši „al nostru”, care merge tot așa de puțin. Sugestia lui Scriban, care pornește de la nea „zăpadă” (sensul inițial „curat ca zăpada”) este interesantă, fără a fi convingătoare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

neaóș adj. m. (sil. nea-), pl. neaóși; f. sg. neaóșă, pl. neaóșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink