NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + îngăduitor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÎNGĂDUITÓR adj. intolerant, intransigent, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neîngăduitor ≠ tolerant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neîngăduitór adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink