NAZAREEÁN s., adj. v. nazaritean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAZAREÉNI s.m. pl. 1. Denumire dată de evrei primilor creștini. 2. Adepți ai unei secte de fanatici creștini din Ungaria din sec. XIX. 3. Grup de pictori germani instalați la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni. [Pron. -re-eni, sg. nazareean. / < fr. nazaréens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NAZARÉENI s. m. pl. 1. denumire dată de evrei primilor creștini. 2. adepți ai unei secte de fanatici creștini din Ungaria și SUA. 3. grup de pictori germani instalați la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni. (< fr. nazaréens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nazareéni (relig., pict.) s. m. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

nazaréni s. m. și f. pl. Adepți ai unei secte neoprotestante apărute în Elveția în 1832 și răspândită în Ungaria în 1839-1841 de Hemsey, care reprezintă o ramură a baptiștilor și care se mai numesc și Următorii ai lui Hristos. – Din sl. nazareanin.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink