NAZALIZÁT, -Ă, nazalizați, -te, adj. (Fon.; despre sunete, voce) Care a fost supus nazalizării, care a devenit nazal (2) – V. nazaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NAZALIZÁ, nazalizez, vb. I. Tranz. A pronunța nazal (2) un sunet, a da unui sunet nuanță nazală. ♦ Refl. A căpăta un caracter nazal (2). – Din fr. nasaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A NAZALIZÁ ~éz tranz. A face să se nazalizeze. /<fr. nasaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE NAZALIZÁ se ~eáză intranz. (despre sunete vocale) A căpăta caracter (timbru) nazal; a fi pronunțat pe nas. /<fr. nasaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAZALIZÁ vb. I. tr. A pronunța pe nas (un sunet). ♦ refl. (Despre sunete) A căpăta un caracter nazal. [Cf. fr. nasaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NAZALIZÁ vb. I. tr. a pronunța pe nas (un sunet). II. refl. (despre sunete) a căpăta un caracter nazal. (< fr. nasaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nazalizá vb., ind. prez. 1 sg. nazalizéz, 3 sg. și pl. nazalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink