NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NAÚTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de navigația pe apă; propriu navigației pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

naútic adj. m. (sil. na-u-), pl. naútici; f. sg. naútică, pl. naútice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTOCROS NAÚTIC s. (SPORT) motonautică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink