NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A NAUFRAGIÁ ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. și pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink