NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁTRIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, cu diferite întrebuințări în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; sodiu. /<fr. natrium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁTRIU s.n. (Chim.) Sodiu. [Pron. -triu. / < germ. Natrium, cf. fr. natrium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁTRIU s. n. sodiu. (< fr. natrium, germ. Natrium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁTRIU s. v. sodiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nátriu s. n. (-triu pron. -triu), art. nátriul; simb. Na
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

NÁTRIU (‹ fr., germ.) s. n. (CHIM.) Sodiu.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink