NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NARCÍSĂ s. (BOT.; Narcissus) (pop.) zarnacadea, (reg.) cocoară, coprină, ghiocel, lușcă, nevestică, unguroaică, unguroaie, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină, stânjen-alb, (Munt.) fulie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Narcissus, fiul regelui Cephisus și al nimfei Liriope. Narcissus era un tînăr frumos, care, deși iubit de multe fete tinere și de nimfe (v. și Echo), disprețuia dragostea. Drept pedeapsă Nemesis l-a făcut să se uite odată într-o fîntînă și, văzîndu-și chipul în apă, să se îndrăgostească de propria-i înfățișare. Cucerit de imaginea tînărului frumos pe care-l vedea, dar pe care nu-l putea ajunge, Narcissus s-a stins în cele din urmă de durere. Pe locul unde a murit nefericitul tînăr a răsărit o floare – narcisa.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink