NARATÓR, -OÁRE, naratori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Povestitor. – Din lat. narrator, fr. narrateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. livr. 1) Persoană care are darul de a nara frumos; povestitor. 2) Autorul unei narațiuni; povestitor. /<lat. narratir, fr. narrateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Povestitor. [Cf. lat. narrator, fr. narrateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÓR, -OÁRE s. m. f. povestitor. (< fr. narrateur, lat. narrator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÓR s. v. povestitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

naratór s. m., pl. naratóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

naratoáre s. f., g.-d. art. naratoárei; pl. naratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink