NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁMILĂ ~e f. Ființă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobișnuit de mari și ne-proporționale; matahală. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁMILĂ s. v. uriaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Namilă ≠ pitic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

námilă (námile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink