naméstnic1, naméstnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
naméstnic2, -ă, adj. (înv.) 1. de rang inferior, subordonat. 2. care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
naméstnic s. m., pl. naméstnici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink