NAFACÁ s. v. leafă, remunerație, retribuție, salariu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nafacá, nafacále, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistență (în bani și în natură) ce-i revin unei persoane; porție, tain, mertic. 2. salariu, leafă; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospăț, praznic. 4. (cu forma nacafá) obicei, deprindere, nărav. 5. (cu forma nacafá) preocupare, pasiune. 6. pretenție; capriciu, toană. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă. 8. defect, viciu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nafacá (-ále), s. f. – 1. Rație, porție, dietă. – 2. Necesitate, nevoie. – 3. Soartă, noroc. – Var. nacafa. Tc. (arab.) nafaka (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1532), cf. ngr. ἀναφαϰᾶς. Sec. XVIII, înv., cu primele două sensuri.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink