NABÁB, nababi, s. m. 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

NABÁB ~i m. 1) (în India și în alte țări orientale din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei provincii sau înalt demnitar. 2) fig. Om foarte bogat. /<fr. nabab
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinț mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaș. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NABÁB s. m. 1. titlu dat în trecut în India guvernatorilor de provincii și căpeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nabáb s. m., pl. nabábi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink