NĂZBẤTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbútie s. f.] – Cf. sl. sŭ b y tije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂZBÂTIE ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink