NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul și unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Țărm înalt al mării. – Ucr. navolok.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

năvoloácă (năvoloáce), s. f. – (Mold.) Semănătură făcută fără a ara, răscolind pămîntul numai cu grebla. Rut. navolok „greblă” (Tiktin; Scriban), cf. rus. navolok „cîmp rîpos” (Cihac, II, 462). Cf. voloc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink