3 intrări

13 definiții

NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

NĂTÎ́NG, -Ă, nătîngi, -e, adj. 1. Mărginit la minte, prostănac; neîndemînatic, stîngaci, nepriceput. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183. ◊ (Adverbial) Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312. ◊ (Substantivat) Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. 2. Îndărătnic, încăpățînat. Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26. Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109. Măi, măi, măi, că nătîng mai ești...Cît un catîr și giumătate ! ALECSANDRI, T. 1155.

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătấnga (dans) s. f. art., neart. nătấngă, g.-d. art. nătấngii

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge

nătânga (dans) s. f. art.

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

Nătâng ≠ deștept, inteligent

NĂTÂNG ~gă (~gi, ~ge) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădește lipsă de supunere; încăpățânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu

nătâng a. Mold. stângaciu: înțelege-mă, ființă nătângă ! AL. [Slav. NETŎGŬ, leneș].

nătî́ng, -ă adj. (vsl. ne-tongŭ, leneș, d. tongŭ, viteaz. V. tîng, po-tîng, tînguĭesc, tînjală). Stîngacĭ, nepriceput, bleg, tîng: Mîna stîngă să țĭ-o frîngă, să rîmîĭ cu ĭa nătîngă (P.P. din Orheĭ, Șez. 30, 204).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NĂTÎ́NG adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năúc, (pop. și fam.) háplea, (pop.) flaimúc, (înv. și reg.) nătîntóc, prostán, prostátic, prostănátic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăúc, mangosít, metehắu, meteléu, motofléte, motológ, mutălắu, natantól, năbîrgeác, nătăbî́z, nătî́nt, nătrúi, nătrúț, năvlég, năvligós, nerodói, pliurd, ponc, pricăjít, puncắu, tălălắu, tălî́mb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléț, (Mold.) cherapléș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuiétic, (Mold.) tanắu, (Bucov.) tălăsmán, (prin Olt. și Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleț, găgăúță, gogomán, zevzéc, (fig.) sec. (Om ~.) 2. adj. neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid. (livr.) inépt, (înv.) prostátic. (O comportare, o faptă ~.)

Intrare: nătâng (adj.)
nătâng adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nătâng nătângul nătângă nătânga
plural nătângi nătângii nătânge nătângele
genitiv-dativ singular nătâng nătângului nătânge nătângei
plural nătângi nătângilor nătânge nătângelor
vocativ singular
plural
Intrare: nătângă
nătângă substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nătângă nătânga
plural nătânge nătângele
genitiv-dativ singular nătânge nătângei
plural nătânge nătângelor
vocativ singular
plural
Intrare: nătângă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nătângă nătânga
plural
genitiv-dativ singular nătângi nătângii
plural
vocativ singular
plural