NĂSTRÚȘNIC, -Ă, năstrușnici, -ce, adj. 1. Care iese din comun; neobișnuit, ciudat, bizar. 2. Care depășește cu mult (prin proporții, intensitate, calitate etc.) limitele obișnuite; extraordinar, strașnic, grozav. – Cf. sl. nestruženŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSTRÚȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobișnuit; ciudat; bizar. Idee ~că. 2) pop. Care se ține de năzbâtii; năzbâtios; poznaș; șotios. /cf. sl. nestruženu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSTRÚȘNIC adj. v. neobișnuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. sg. năstrúșnică, pl. năstrúșnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink