năstimíre, năstimíri, s.f. (reg.) 1. (despre plante) răsărire, ivire, apariție, năstimeală. 2. (fig.) naștere; facere, creare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre plante) A răsări, a încolți.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

năstimí, năstimésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a ieși din pământ, a se ivi. 2. (despre boli) a apărea, a se ivi. 3. (despre copii) a crește, a dezvolta.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieși, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink