NĂSLÍRE, năsliri, s. f. (Înv.) Faptul de a năsli; dorință, năzuință.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSLÍRE s. v. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A năzui. – Slav (v. sl. nasiliti „a sili”).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSLÍ vb. v. aspira, canoni, căzni, chinui, dori, forța, frământa, jindui, munci, năzui, necăji, osteni, pofti, pretinde, râvni, sforța, sili, strădui, tinde, trudi, ținti, urmări, visa, viza, zbate, zbuciuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năslí (năslésc, năslít), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink