NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nărăveálă s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink