NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂLUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar 1) Care nălucește; care apare în minte neclar; fără contururi precise. 2) fig. Care impresionează prin ceva neobișnuit; frapant. /a năluci + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink