NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi: (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂCLĂIÁLĂ ~iéli f. 1) Substanță cleioasă, vâscoasă, care năclăiește ceva. 2) Aceea ce este năclăit. /a (se) năclăi + suf. ~ială
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năclăiálă s. f. (sil. -clă-), g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink