MUTÍSM s. n. Muțenie; p. ext. tăcere încăpățânată. – Din fr. mutisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUTÍSM n. 1) Stare patologică constând în lipsa capacității de a vorbi. 2) rar Nedorință încăpățânată de a vorbi. /<fr. mutisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUTÍSM s.n. Stare a celui care este mut. ♦ Atitudine de tăcere; muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. [< fr. mutisme, cf. lat. mutus – mut].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr. mutisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MUTÍSM s. v. muțenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mutísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink