MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire ~oare. Ton ~. /a mustra + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUSTRĂTÓR adj. v. dojenitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink